Masajul in general reprezinta o tehnica de relaxare terapeutica, aparuta inca din cele mai vechi timpuri. Daca e sa vorbim de tehnici precum netezirea, framantatul, frictionarea unui loc dureros, acestea au aparut instinctiv.

In ceea ce priveste etimologia cuvantului, putem spune ca parerile sunt impartite. Unii considera ca provine din greaca si inseamna atingere usoara sau din latina, insemnand ce se lipeste de degete.

Cum a aparut masajul?

Inca din cele mai vechi timpuri, masajul a fost o parte a artei medicale. Chinezii si indienii au fost printre primii care au descris tehnicile de masaj. Chinezii au inceput a se folosi de masaj in mileniul 3 i.e.n pentru tratarea durerilor reumatice, luxatiilor, spasmelor musculare, a oboselii si altele. Cum realizau acestia masajul? Pur si simplu frecau cu mainile tot corpul, strangand usor muschii. La indieni in schimb, masajul purta numele de „Ayurveda” si era folosit pentru tratarea anumitor boli, framantand tot corpul. Foarte interesant este faptul ca indienii au combinat pentru prima data masajul cu baile de aburi. In timpul masajului, pe o plita de fier incinsa aflata in apropiere, turnau apa si astfel se ridicau aburii. Dupa ce patrundeau aburii in piele si corpul era suficient de umed, cel ce urma sa fie masat se intindea pe jos, iar doi servitori incepeau simultan sa ii faca masaj, fiecare de la in capat, pana ajungeau la abdomen si piept, dupa care era intors si se proceda la fel si pentru spate.

Sacerdotii erau cei ce realizau masajul atat in China, cat si in India. Tot aici s-au facut si primele scoli in care au inceput sa se predea tehnicile de masaj.

In Egiptul Antic, masajul a aparut prin secolul 12 i.e.n si, la fel, era combinat cu baia, persoanele erau masate mai intai pe tot corpul, dupa care urma masajul mainilor.

Din Egipt, masajul a ajuns si in Grecia Antica, unde a fost pentru prima data combinat cu gimnastica. Grecii considerau ca nu doar in medicina ar trebui folosit masajul, ci si in viata de zi cu zi. Din acest motiv, masajul a patruns usor, usor in scoli si in cadrul armatei, au aparut saloanele unde se facea masaj cosmetic si de igiena pentru fata, corp si maini.

Si in Roma Antica au inceput sa apara scoli de masaj unde predau medici greci si discipolii lor. De aici au aparut doua tehnici: masajul uscat si masajul cu uleiuri puternice si slabe. Romanii faceau mai intai gimnastica, dupa care li se facea masaj cu uleiuri in camere special amenajate.

In Turcia si Persia, scolile erau diferite fata de cele din Grecia si Roma Antica. Cei de aici frecau si apasau cu degetele, framantau tesuturile, iar masajul se facea intr-o camera special amenajata, cu temperatura uscata si incalzita.

In Rusia Antica s-a combinat masajul cu tehnici de calire, incluzand lovituri frictionare cu matura.

Pentru dureri reumatice si leziuni, slavii foloseau anumite unguente preparate pe baza de plante aromatice si radacini. Dupa ce se spalau, acestia mergeau intr-o camera cu aburi unde erau batuti cu o matura de mesteacan inmuiata in apa fierbinte, dupa care se facea masajul. Dupa masaj, erau udati cu galeti de apa fierbinte si rece, iar apoi se scufundau in zapada sau apa rece. In acest fel, corpul se calea si devenea mai rezistent in fata anumitor boli.

In Europa, medicii au combinat masajul cu fizioterapia. Fondatorul sistemului suedez de gimnastica, Henrih Ling, a inceput sa promoveze masajul dupa ce l-a folosit in scop personal in tratarea unor probleme de sanatate si s-a convins de cat de eficace este acesta.

In timp, masajul a inceput sa se dezvolte tot mai mult pe toate continentele, aparand noi si noi tehnici de realizare a acestuia.

Masajul erotic a aparut in prima faza ca o activitate prin care se stimula libidoul si prin care atat femeile, cat si barbatii deveneau sensibili la stimuli senzuali. Cam prin anii 1600 masajul erotic inceput sa fie privit ca pe o modalitate de tratare a afectiunilor neurologice si sexuale.